Hyunjung's room

Rezumarea primului mesaj :

Nu stiu ce mi-a dat prin cap de am venit aici. Eram cam spooky pentru mine; insa totusi adoram senzatiile tari, si am veni si cu fratele mai mare asa ca totul va fi ok. Am intrat in camera si m-am uitat de jur imprejur apoi mi-am pus bagajul langa pat inca cercetand camera.

Imi venea sa rad.
-Eh... La cat de bine arati nici nu e de mirare ca au dat fetele buzna peste tine.
Am tacut putin.
-Ce ma aduce pe aici? Pai... Vroiam sa vad ce faci. E cam sinistru aici. Ma gandeam ca te plictisesti singur. Te deranjam?

Ma facut sa ma simt stanjenit, am plecat capul jos rusinos.
- Nu chiar voiam sa vin pe la tine caci m-am cam inspaimantat sa stau aici, singur. De ce ai luat camere separate ?
Apoi am inceput sa ma plang.

Se pare ca l-am facut sa se simta stanjenit, dar ala era adevarul, apoi a icneput sa se planga din cauza camerelor. M-am uitat la el si l-am lasat a zica tot ce avea de zis.
-Pai... Nu eu le-am luat. Asa ni le-au dat. Haide, esti baiat mare. Nu mai e nevoie sa dormi cu mine... Cred...

Am inghitit in sec.
- Clar ma duc si depun o plangere!
M-am uitat in jur si am inceput cu o voce tremuranda:
-Da sunt mare si o sa supravietuiesc....nu?

Imi placea de el cand facea pe durul.
-Asta sa si faci.
Nu dupa mult timp a inceput sa vorbeasca tremurand. Mda... era mai fricos decat credeam.
-Da, dragule. Esti mare si o sa supravietuiesti. daca vrei voi dormi cu tine in seara asta pentru a-ti demonstra ca nu vom pati nimic. Bine? l-am interbam zambind.

Am inceput sa topai.
-Pe bune sau faci misto de mine?
L-am privit foarte suspicios caci mai facea si dastea.

-Cand am facut eu misto de tine? l-am intrebat si am bagat o fata nevinovata.
Faceam destul de des msito de el, dar nu cu chestii serioase. Imi placea sa-l tachinez. Imi amintesc ca atunci cand eram mici mereu ma certam cu mama din cauza ca il tachinam. Mama fiind de partea lui. Intr-o vreme mi-a parut rau pentru el ca era fratele cel mic.

- Cand? Chiar vrei sa le insir? Mai ti minte cand mi-ai adus tortul ala care era defapt mamaliga? Sau cand mi-ai dat furnici prajite?? A si atunci cand mi-ai zis ca mos craciun e o gaina....
Am facut o pauza sa vad ce va spune.

Am inceput sa rad. Intr-adevar facusem toate astea. La vremea aceea mi se pareau amuzante, dar asa mi se pareau si acum.
-Haide ca nu a fost chiar asa de rau, nu?
Evident ca a fost rau. Atat pentru el cat si pentru mine caci eu am primit pedeapsa. Mama avea nsite idei cand venea vorba de pedepse... Iti veena sa fugi mancand pamantul, dar se pare ca pe mine nu m-ai linistit pedepsele ei.

- Nu a fost rau? Sau atunci cand mi-ai zis ca ai un fluture si mi-ai aruncat pe fata un gandac.. deloc rau!
Ma uitam la el cu ochi de victima.

-Eram mici... Farse copilaresti. Niciodata nu am vrut sa-ti fac rau. Banuiesc ca stii asta, nu? Asta fac fratii mai mari, am ranjit.
Cred ca exagerasem cu farsele, dar nu aveam ce face. Trebuia sa-mi asum rolul de frate mai mare. Desi eram destul de linistit cu altii, cu Hyunjung eram dracul in persoane. Nu prea il lasam in pace. Am icneput sa ma linistesc cand am implinit 16 ani. De atunci nu-l mai tachinam asa de tare si il lasam in pace.

-Mda.. farse..copilaresti.. Stiu ca nu ai vrut sa imi faci rau dar stii cate nopti nu le-am mai dormit de atunci? Mi-era frica sa nu ma manance ceva sau sa meraga pe mine..

-Imi pare rau, i-am zis sincer.
Chiar imi pare rau. NU mi-ar fi placut sa fi fost in locul lui. M-am apropiat de el si l-am imbratisat, mangaindu-i parul. Nu faceam prea des chestia asta pentru ca mi-o lua el inainte.
-Am sa incerc sa nu te mai pacalesc, i-amz is nesigur.

- Da oarecum de la 16 ani te-ai mai oprit cat de cat.
Imi placea tare mult cand ma lua ea in brate si nu eu.

-Nu vroiam sa intri traumatizat in adolescenta si sa te am pe constiinta.
Nu mi-a dat drumul prea repede. Probabil ca-l surprinsesem sau ceva. Oricum si eu ma simteam bine. De mult timp nu il mai imbratisasem. Aveam si eu fixurile mele. Ce.. ce sa iti mia imbratisezi fratele la 21 de ani? Cam asta gandeam eu, dar in ziua aceea n-am facut-o. In ziua accea am simtit nevoia sa-l imbratisez.

Am inceput sa rad. Si am inceput sa imi aduc aminte cand adormeam imbratisati si cat de mult ne iubeam.
- Mi-a fost dorrr! E asa de placut..
Avea acea aura speciala, intotdeauna m-am simtit cel mai bine cand l-am avut aproape nu imi inchipui cum ar fi sa nu il mai vad sau sa il vad foarte rar..

-Si mie, i-am zis cald.
Cand eram mici mereu dormeam impreuna. El se ghmuia la pieptul meu, iar eu il imbratisam strans, oferindu-i protectie. Imi era foarte dor de momentele acelea si as fi dat orice sa pot da timpul inapoi.
-Profita cat mai poti, i-am zis, perntru ca atunci cand voi termina facultatea ma voi muta in alt oras.

In momentul acela mainile mele cazura la fel si capul. De ce trebuia sa se intample asa? Totusi eu eram mai mic si nu cred ca parintii aveau bani sa ma trimita si pe mine altundeva....Mereu gandul plecarii lui ma ingrozit caci intotdeauna am stiu ca ziua va veni, si de aceea nu stateam mult suparat pe el.

Mainile i-au cazut pe langa corp. M-am uitat la el. Era dezamagit.
-Hey, nu-ti face griji. Am sa lucrez pentru a te lua si pe tine cu mine, dar va trebui sa astepti, plus ca mai am doi ani pana atunci. Mai e mult. Haide, nu ai de ce sa te intristezi.
Pe mine ma ingrozea gandul ca aveam sa-l las singur. Nu prea imi pasa de mine. Ma interesa doar persoana lui pentru ca mereu am fost obisnuit sa am grija de el.

Apoi l-am imbratisat din nou fara sa spun nimic. Totusi voiam sa fac ceva si eu pentru el nu numai el pentru mine adica fata de el eu am fost mereu oaia neagra a familiei si am cazut mereu in belele.. Incepusem sa plang stiam ca va trece repede timpul si pentru cel putin 2 ani nu o sal mai vad...
- Multumesc....

A inceput sa planga, iar asta m-a emotionat. Stiam ca ii va fi vreu fara mine, dar aveamd e gand sa-l iau cu mine dupa ce voi avea suficient bani. PLus ca mai avem doi ani de stat impreuna. Trebuia sa profitam din plin.
-Nu ai de ce sa-mi multumesti, am zambit.

Am dat din cap in semn de "nu", erau atatea lucruri pentru care sa ii multumesc.
-Sunt multe lucruri aprope pentru tot..
M-am dezlipit de el si mi-am sters lacrimile.

-Fratii mai mari au grija de cei mici. Nu ai de ce sa-mi multumesc. Eu am simtit nevoia sa am grija de tine si sa te protejez.
Era atat de dragalas cand plangea. Am zambit.
-Gata. Nu mai plange.

Apoi am facut pe macho, desi eram complet pe langa...
- Totusi sunt barbat! Si barbatii nu plang!
Am luat o pozitie de drept ca in armata. Trebuia sa trec pe acolo candva...hyung deja o facuse insa era aproape de noi si puteam sa il vad mereu.

Am inceput sa chicotesc amuzat. Hyunjung avea simtul umorului. Stia cum sa te faca sa te simti bine.
-Da, asa te vreau, am ranjit. Hei, in afara de tipa aceea, ti-ai mai facut ceva prieteni?