Apa nelinistita

Mi-am luat vioara si am cautat un loc care sa ma multumeasca in acel moment. Am ajuns la cascada si mi-a placut acompaniamentul facut de apa ce cadea asa ca m-am hotarat sa raman acolo. Am inceput sa cant o melodie compusa de mine.

Se plimba pe acolo si il zari pe baiat.Schita un zambet.

Am cantat cateva minute apoi m-am oprit si am oftat profund. M-am indreptat spre cascada simtind stripii pe fata mea.

Stateam usor intins pe iarba moale de pe marginea apei , privind in gol .

Am alergat pana ce am ajuns in dreptul apei. L-am vazut pe Kim si inca un baiat. Am rasuflat usurata si l-am privit lung pe Kim.

M-am intors spre cel mai apropiat copac si mi-am lasat vioara acolo, neobservand ca mai sunt si altii pe lang mine am sarit in apa.

Am inchis ochii cand l-am vazut pe Kim ce face si am scos un usor tipat.

Am auzit un mic tipat ce m-a trezit la realitate, am iesit din apa si m-am indreptat spre "sursa".
-Hey cine e??

Mi-am pus mainile pe fata si i-am raspuns.
- Sunt Noriko.

Am mai facut cativa pasi si am obserat ca in afara de ea mai erau inca 2 prin preajma..
-OH~ Tu erai!
M-am intors si catre fata ce parea ca era de mult acolo dand din cap in semn de buna. Pe tipul ce statea jos nu am vrut sa il deranjez.

- Da.. eu eram.. Esti dezbracat?
L-am privit printre degete.

Am inceput sa rad! Cum puteam fi dezbracat cand stiam ca e o posibilitate ca cineva sa ma observe.
-Nu! Sunt imbracat...

Rase.
-)Si ce faceti?ii intreba asezandu`se pe marginea cascadei.

Am rosit ca racul din doua motive... Kim si fata...
- Gomenasai.

Am dat din umeri ce puteam face.
-Eu unul voiam relaare si nu-i nimic...
Apoi mi-am dat o palma in cap.
-Am uitat de vioara!
M-am intors sa o iau de unde o lasasem.

- Deci de la tine venea muzica...
Am zambit si m-am trantit pe iarba.

-Da...
M-am speriat pt un momentdat caci nu o gaseam, dar cautasem la un alt copac... Am luat-o si m-am intors inapoi.
-Nu mai cantasem de mult timp asa ca..

- Te rog mai canta odata.. Te rog mult.
Am intors capul spre el.

Am zarit-o in iarba cativa pasi mai in fata.
-Aici erai! Sa nu mai fugi de mine!
Am exclamat catre vioara.

Am chicotit cand l-am auzit.
- Vioara e unica ta iubire, nu-i asa?

Am tresarit, nu ma asteptam la asa ceva...
-Eh nu chiar dar mi-a dat-o bunicul asa ca trebuie sa am mare grija de ea..

- Inteleg. Mai canta ceva.
M-am intors cu totul la el.

-Ce as mai putea sa cant, am cam uitat toate notele toate cantecele.. Ah!
Am stat ceva timp pe ganduri pana ce mi-a venit una in minte.
-Aha! E o balada care intotdeauna am adorat-o!
Si am inceput sa o cant.

M-am intins pe burta in mijlocul pajistii si l-am privit fascinata.

Dupa cateva minute piesa a liat sfarsit si o lacrima s-a scurs pe obraz. Intotdeauna piesa ma facea sa plang.