Rezumarea primului mesaj :
Statea in camera mea si ma uitam la pereti. Ma intrebam pe unde umbla Hyunjung si ma rugam sa nu intre in belele. Avea obiceiul asta. Nu reausea sa stea locului o clipa. Acesta era lucrul care ne diferentia. Eu eram foarte linistit, chiar retras, iar el era un hiperactiv. Suferea de AD/HD. Desi nu-mi plac copilariile, nu am cum sa ma supar pe Hyunjung cand face prostii. Probabil pentru ca e fratele meu. Intotdeauna am avut grija de el pentru ca nu-mi placea sa-l vad cum intra in belele. Multa lume cand ne vedea, se uita la noi ca la ceva nemaivazut. Niciodata nu am inteles lucrul acesta. Ce-i drept, semanam foarte putin, dar totusi, eram frati. Parintii nostri mereu s-au mandrit cu noi, mai ales cu Hyunjung. Aveau si de ce. E foart talentat si ii place sa-i arate talentul peste tot. Eu nue ram asa. Nu prea imi placea sa cant de fata cu altcienva, dar intr-un final am facut-o.
Am inchis ochii. Pot spune ca eram plictisit, dar niciodata nu mi-am recunoscut asta. De fapt, niciodata nu recunoasteam cand eram plictisit.
