Oboseala...

Eram foarte obosit, venisem de la o petrecere si eram frant. Urcam scarile, indreptandu-ma spre camera mea, dar nu ammai rezistat pana acolo. Era o scara mare, lunga. Astia nu auzisera de lift. M-am oprit. M-am pus in fund langa perete, sprijinindu-mi capul de acesta si inchizandu-mi ochii. Eram foarte obosit. Am stat asa acolo o vreme. Simteam cum ma lua somnul. De fapt, chiar atipisem. Vedeam imagini fantastice care rulau prin mintea mea.

Urcam scarile spre camera mea. Eram plictisit si ma gandeam la ceva de facut. Eram deja scarbit de casa aceea si vroiam sa plec de acolo cat mai repede. Cand am urcat scarile am observat un tip care statea pe scari. M-am aporopiat de el si l-am privit atent. Cred ca dormea. M-am aplecat si l-am atins usor pe umar. Nu facea prea bine daca dormea acolo.
-Hei...
Tipul para sa doarma profund.

M-am simtit atins. Incet, incet, am deschis ochii. In fata mea statea un tip care isi tinea mana pe umarul meu.
-Hm?
Mi-am frecat ochii. Frate, chiar adormisem... M-am uitat mai atent la tip. Parea oarecum de varsta mea si arata destul de bine.
-Ce...?

Tipul parea putin irascibil. Ma gandeam ca nu a fost o idee prea stralucita sa-l trezesc.
-Scuze ca te-am trezit, dar in locul tau n-as dormi pe scari.
Speram sa nu am probleme cu el pentru ca l-am trezit. Nu pare genul care facea probleme, dar aparentele inseala.

-Nu-i nimic..., i-am spus somnoros. Sunt frant... De-aia am adormit aici.
Inca simteam cum mi se inchideau ochii si cum capul meu devenea tot mai greu. Mi l-am sprijinit din nou de perete si mi-am inchis ochii, apoi i-am deschis din nou. Nu trebuia sa mai adorm.
-Doamne, ce obosit sunt...

M-am asezat langa el. Nu-l puteam lasa acolo.
-Nu vrei sa te ajut sa mergi in camera?
Sincer, mi se parea ciudat sa adormi pe scari, indiferent de cat de obosit esti. E aiurea. M-am uitat la tip. Observam cum i se inchideau ochii si era gata sa adoarma.

M-am gandit ceva vreme la asta. Nu vroiam sa ii cer asa ceva, dar chiar nu credeam ca eram in stare sa mai merg.
-Daca ma ajuti sa ajung la pat...

De parca avea incotro.
-Sigur. Nicio problema.
L-am ajutat sa se ridice. Aveam impresia ca cantarea o tona probail din cauza ca isi lasa toata greutatea pe mine.
-Unde e camera ta?

-La etajul unu..., i-am spus dormind pe mine. Merci ca ma ajuti... Eu sunt Yuji.

Aveam ceva de urcat pana la etanjul unu. De fapt nu era mult, dar el se lasa pe mine.
-Oricand. Eu sunt Kyu Hyun.
Ma indoiam ca avea sa-mi retina numele la cat de obosit era.
-De cate nopti n-ai dormit?

-De vreo saptamana... Am insomnii. In plus, am fost la o petrecere acum si... Dar tu ce faci aici la ora asta?

Tipul se confrunta cu o problema serioasa.
-Eu? Ma plimbam... Stii tu, plimbarea de seara.
Nici eu nu stiam ce faceam la ora aia acolo. Oricum se putea considera noroc pentru ca am dat peste el.

Am zambit.
-Te plimbai la ora asta? Cred ca si tu ai ceva insomnii. Este aproape dimineata si tu " te plimbi"?

M-am uitat la ceasul de pe mana. Era 4 dimineata.
-Mda... Probabil ca si eu am insomnii. Conteaza motivul pentru care ma aflu aici?
Nu aveam insomnii sau asa credeam. Nu-mi aminteam sa ma fi trezit in miez de nopate pana atunci.
-Sincer, mi-e mila de tine.

Am inceput sa rad.
-Doamne, am ajuns de rasul lumii...
Ma amuzase ceea ce-mi spusese.
-Esti tare.

M-am uitat la el. Nu mi-am dat seama la ce s-a referit cand mi-a spus ca "sunt tare".
-A? Ce-am facut?
Mda... Uneori eram un prostovan si jumatate pentru ca nu ma pindeam la unele chestii.

-Nu stiu, nimic. Asa... pur si simplu.
Aveam eu ceva in minte, dar nu stiam sa explic.

Am ridiccat din umeri si am continuat sa merg alaturi de el. Aveam impresia ca ii pierise somnul, dar ma luase pe mine. Am cascat lung.
-Mai avem mult?
Mi s-a facut si lene si nu mai aveam chef sa merg. Somnolenta e molipsitoare.

-Imediat ajungem.
Am luat-o de-a lungul unui hol si am ajuns in fata usii mele.
-Aici.